Studii de medicină la Bucureşti, începând cu anul 1928. Şefă de promoţie pe tot parcursul celor şase ani.

Se căsătoreşte cu Vasile Marin în anul 1933. În anul 1938 este internată la Mânăstirea Suzana împreună cu soţiile altor fruntaşi legionari.

Sub regimul Antonescu este condamnată la moarte şi apoi graţiată, iar în 1958 primeşte o pedeapsă administrativă de 3 ani, care i se prelungeşte apoi cu încă 3 ani.

După 1964 lucrează ca medic psihiatru. În anul 1975 se stabileşte în Elveţia, unde scrie poezii: Desţăraţii (în română şi franceză) şi memorialistică: Prin poarta ce strâmtă, Ţara de dincolo, Expiation, Povestea neamului românesc.